saptamana asta am fost foarte nervos. am tipat si am facut crize la fiecare minut. ce-i drept, lately, mi-a cam zis lumea ca sunt cam irascibil si ca am cam multe fite, desi eu nu cred. adica nu mi se pare ca micutele nebunii si pretentii pe care le am, le pot numi fite. nu sunt sau poate ca am eu o alta idee despre ceea ce inseamna fitele. nu stiu. si cred ca de aici porneste marea mea problema, din faptul ca nu stiu.
eu cred ca fite face o persoana care nu are ce spune si vrea printr-o atitudine extravaganta si ostentativa, sa spuna ceva. eu nu sunt asa. in primul rand eu am ceva de spus si cine ma cunoaste stie ca am ceva de spus, mai ceva ca Oana Zavoranu ("Eu am de spus LUCRURI"). eu trebuie sa vorbesc si trebuie sa spun ceva pentru ca altfel ma sufoc. folosesc termenul de ceva pentru ca nu vreau sa ma refer la o anumita situatie. acum, in postul asta, vreau sa vorbesc in general. in al doilea rand, eu nu am o atitudine extravaganta si ostentativa. cei care ma vad asa inseamna ca nu am deloc atitudine si nici macar personalitate si problema nu mai este la mine in acest caz, ci la ei. nu cred ca am problema asta. in ultimul rand, eu am CE spune si spun si prin atitudinea mea nu fac decat sa nuantez ceea ce spun, sa ii ofer un strop de expresivitate.
de aceea nu imi prea place mie sa raspund acestor mici provocari venite din partea altora.
fac eu uneori unele nazuri? desigur. e normal si cred ca altfel nu as mai fi eu, dar ceea ce fac este in mod clar in limitele bunului simt. cum as mai avea atat de multa lume in jurul meu daca as avea fite? sa aud raspuns.
sa vad, mai bine zis, raspunsul.
Un comentariu:
Interesant post. Cred ca fiecare are "mici scapari" uneori, si e normal. Dar astea nu se numesc fite.
Trimiteți un comentariu