zen

m-am hotarat eu zilele astea sa fiu mai zen asa. ma cam enerveaza conceptul pentru ca l-am auzit de o mie de ori si nici acum nu sunt in stare sa spun cu adevarat ce inseamna, dar imi place cum suna si stiu ca este legat de linistea pe care trebuie sa o ai tot timpul, ca un soi de meditatie din aia budista (ca doar de acolo vine si conceptul). naspa este ca nu prea stiu cum sa fiu zen, eu care sunt... zenless asa, daca pot sa ma numesc asa. ma gandeam sa citesc si asta fac de o mie de ani, mai precis, de cand ma stiu. unde mai pui ca inca mai am in mine o dorinta nebuna de face si cateva micute recenzii unor romane pe care le-am citit de curand.

si iata cum soarta asta cruda imi scoate in cale oameni care ma enerveaza total. cat de total (stiu ca nu are grad de comparatie, dar tot il pun, ca la cozonac, sa fie!)? foarte.

cand am si eu o zi mai buna, unde prin mai buna se intelege cafea si feeling ok. looking forward sa fac ceva nou pentru facultate, chiar sa invat pentru ca imi dau seama ca mai am doar un am si ies de la facultate si nu ma duce capul deloc, atunci, ghinionul..., imi iese prostul in fata. si sunt unii care tipa, mah, tipa sa ii vezi si eu, desi lately stau prost cu vederea, ii vad. si nu doar ii vad. imi vorbesc si n-am cum sa nu raspund ca doar nu sunt salbatic. si raspund. si imi zice si raspund. si imi zice si raspund. si imi zice si dau pe afara. bine, nu sa ma vada, dar in mintea mea... zilnic se intampla din astea. tind sa cred ca am standarde prea sus si vreau doar oameni destepti in jurul meu. nu cred asta in totalitate. sigur sunt si eu un pic sarit, dar eu nu cer decat decenta. si cand nu o primesc... da... intr-un fel sunt sarit de pe fix. vreau decenta.