explozie

astazi am fost enervat la culme.
nu cred ca am mai fost atat de enervat de cativa ani. nu pot sa ma suport si imi este frica. imi este frica pentru ca de felul meu sunt o fire cumpatata, dar am de gand sa explodez si nu doresc nimanui sa explodez din cauza lui. 
de ce?
pentru ca tip si nu ma las. 
tip si zic si am sa zic pana ma satur si eu din fire sunt foarte nesatul cand vine vorba de asa ceva. cand ma calci pe nervi, pe mine aceasta persoana atat de calma si care de cele mai multe ori nu face niciun rau. si nu ma las. nu ma las deloc.
nu ma deranjeaza ca lumea e proasta. fiecare poate sa faca ce vrea, dar eu nu am de gand sa suport prostii. deloc. nu ma intereseaza pe mine ce fac si mai ales ce scuze au... 
EU NU SUNT INTERESAT 

reduceri made in Romania

ii plagea de dimineata Iulia Vantur pe editorii de carte din Romania. s-a facut targul kilipirim unde, desi exista reduceri de 80%, nu se cumpara domnule carte, tara de inculti ce suntem. si ce zic eu... sa ma duc sa salvez un pic din onoarea nationala. si m-am dus. 

in acelasi spatiu de anul trecut, cateva edituri isi vindeau marfa. 
(acesta a fost sentimentul pe care l-am avut, nu vreau sa par ironic si gratuit, dar asa a fost.)
am cautat si eu cartile alea de 3 si 5 lei. probabil epuizasera stocul pentru ca eu nu am gasit nimic. bun, zic, n-am gasit, n-am gasit, dar asta e. sa vad ce altceva pot sa cumpar. 

ma duc prima data la editurile alea mari (nu dau nume, dar se stiu) si nu gasesc nimic. ma rog, e mult sa spun asta. am gasit cateva titluri ratacite date cu o suta de mii. nu e mult, dar din pacate, cartea aia chiar atat costa pe vremea cand a aparut si costa 40 de ron. preturile umflate de la inceputul tirajului fac ca cititorul sa piarda legatura cu lumea cartii. nu imi permit, asa ca de ce sa ma mai uit si sa ma mai interesez? sa stau ca un caine in fata vitrinei? sunt umilit zilnic si in alte feluri.

problema asta am gasit-o la toate editurile. carti vechi, rebuturi pe care astazi le dadeau la pret scazut. probabil nu mai aveau loc in depozit asa ca s-au gandit sa le dea prostilor. nu am cumparat nimic. m-am revoltat pentru ca se plang de consumul de carte si se plang de fenomenul cartii de la chiosc, dar ei nu au ce sa ofere la un pret normal pentru ca pana la urma, o suta de mii este pretul unei carti normale. castigul nu trebuie sa fie de sapte ori cat investitia. trebuie sa vanda mai mult cu un pret mai scazut.

am gasit trei carti aruncate pe un raft. ce fel de carti? din alea de prin 2006 si cele mai recente erau de prin 2007, 2008 (erau exceptii bineinteles pentru ca am recunoscut vreo doua carti din 2010, dar nu mai erau). kilipir, chilipir, dar... unde? unde e reducerea de 80 la suta ca eu nu am vazut-o. astea sunt reduceri imaginare marca Romania.

probabil ca am fost si eu de vina ca m-am dus astazi. daca ma duceam de miercuri, poate gaseam si eu carti bune, dar asta nu inseamna ca editorii trebuie sa se planga la tv de cititori. pana la urma vina e doar la cititor, dar  modificari in sistemul editorial din Romania nu se schimba si prin urmare nu se muleaza dupa gustul si cerinta cititorilor. ar trebui sa se tina cont si de aceste aspecte pentru ca pana la urma e pacat sa lasi industria cartii, atat de prospera prin alte parti civilizate, sa moara. si aici trebuie sa se faca o schimbare.

(textul este o parere strict personala ce nu are scopul de a jigni sau acuza direct pe cineva) 

un soi de prost

mai aud unele persoane pe la tv. chiar acum o aud pe una cat e de proasta. 


ea a facut Facultatea de Drept, dar nu a profesat ca si avocat. a cochetat si cu televiziunea, pacat ca nu a ajutat-o fata zic eu, in timp ce ea zice ca nu a putut sa lase copilul. sau ma rog, cei trei pe care ii are. ma uitam la ea si imi dau seama de o categorie de oameni.


cei ambitiosi si degeaba.


ne-a intrat in cap ca noi romanii le facem pe toate. ne-a intrat in cap ca noi suntem mai buni decat oricare alt popor european, dar ca avem ghinion si nu suntem lasati sa   ne exploatam potentialul si sa ajungem unde ne este locul. noi nu am avut noroc si nu am fost lasati ca daca era faceam si dregeam de eram mai ceva ca Germania. 
din mentalitatea asta tampita isi trag radacinile oamenii despre care vorbesc. 
ei sunt cei moderni pana la ultimul fir. nu conteaza ca au greutati si mai stiu eu ce. toata lumea are, dar ei, ei tind spre perfectiune. si sunt asa de ambitiosi (ca fac ambitia de ras) si nu pot face nimic pentru ca nu sunt lasati. nimeni nu ii lasa pentru ca sunt invidiosi. 
in fraza de mai sus am scris prin ce sa caracterizeaza oamenii astia, acum sa dezvolt.


1. sunt moderni. modernitatea a dat peste ei acum jumatate de secol. n-au ei vile si se mai caca in veceul din fundu' gradinii si traiesc ca in evul mediu, dar conteaza doar ca au mentalitatea de oameni moderni. conteaza ca vor si mai ales tin pasul cu vremurile si moda. stiu ca isi deschide Emporio Armani magazin pe Victoriei, chiar daca nu vor avea curajul sa intre acolo. si mai stiu ce fac Bianca si Liviu Varciu in fiecare zi. ei sunt conectati la modernitate si mai ales ei sunt oamenii de maine.


2. intelectuali. ei au facut facultatea, nu conteaza ca la fara frecventa sau la o fabrica de diplome cum sunt toate facultatile private. ei sunt nedreptatiti. nu pot sa razbata pentru ca e lumea rea, nu pentru ca sunt ei prosti. prostia e a altora, nu a lor. ei sunt foarte sensibili si mai ales nu au timp. pentru ei, care urmaresc episod de episod din Rosalinda, timpul este ceva... nu. n-am cum sa spun pentru ca nu exista cuvinte.

3. ambitie. wow. nu exista oameni mai ambitiosi si mai ales, nu exista oameni care sa fi incercat mai multe meserii decat ei. ei sunt asa de polivalenti si mai ales au vocabular. au o spoiala de vocabular si incearca sa gaseasca cuvinte care sa indice o notiune asemanatoare cu ce au incercat ei sa faca. daca au fost la un casting unde au fost respinsi. au incercat o cariera in televiziune. daca au fost la o agentie de modeling, au avut o tentativa in lumea modei.

e ciudat ca oamenii astia sunt din ce in ce mai des intalniti. sunt cei care ne fac de ras. sunt oameni prosti si inculti si mai ales cu figuri. cam atat se poate scrie despre ei. par foarte complecsi, dar nu ai ce sa scrii despre ei. si aici ma opresc si eu.

cata scarba imi e. 

scurt istoric

plictiseala este precum prostia. mare si staruitoare. 

sufar grav de o plictiseala acuta. de asta si ceream mai jos o schimbare. pentru ca ma plictisesc. sau cel putin asa cred pentru ca sunt atat de plictisit si totul mi se pare atat de banal ca nu sunt in stare sa imi mai dau seama cat ma plictisesc si cat nu.

si ceea ce e mai enervant e ca plictiseala asta a cuprins si netul.

sa vezi.
inainte era mereu lume pe mes si aveai cu cine sa pierzi vremea zi si noapte. subiecte daa nu erau se gaseau si daca nu se gaseau... ma rog, mai inventai sau ceva pe acolo. cum era si de asteptat, s-a cam plictisit lumea de mes. si nu prea mai ai cu cine sa stai. si cum eu sunt o persoana foarte trendy de felul meu, m-am plictisit si eu ca doar trebuie sa fim toti la moda. 
apoi ca un trasnet intr-o furtuna (adica romantic si aducator de lumina, dar care te ia pe nepregatite) a aparut marele facebook. imi aduc aminte ce nopti frumoase si mai ales ce zile de vis am petrecut pe facebook. cat de frumos era. cat de multa lume si mai ales... nu. nu mai zic, nu de alta, dar va plictisesc si nu vreau sa risc. stiti si voi cum e cu facebook-ul ca doar oameni sunteti! si acum. sa citez din profa de comunicare scrisa, "s-a rupt lantul de iubire" si "ciao, bambina!" s-a terminat si cu facebook-ul. nu mai e lume pe facebook. 
"s-a stins lumina lumii"

si uite asa a ajuns plictiseala sa cucereasca tehnologia. uite asa am ajuns sa ne plictisim de moarte cu laptopul in fata. cel mai trist e asa. nu te astepti niciodata ca tehnologia sa fie biruita de plictiseala si uite ca este. 

altu'

vreau o schimbare. chiar daca nu imi plac schimbarile, de data asta trebuie sa recunosc ca am nevoie de una ca de aer. m-am plictisit de moarte asa ca nu vreau sa ma gandesc cum o sa mai fie daca nu schimb cate ceva. si acum vreau sa schimbe ceva si daca se poate cat mai repede este mai mult decat perfect...

am multa treaba si am foarte mult de citit. si am si un chef de a ma plimba si de a iesi, iesit din comun. de ce? nu stiu. cand eram la liceu parca eram mai concentrat. acum nimic nu imi mai atrage atentia asa de mult. poate dor germana pe care o invat cu drag si spor si sper sa evoluez mai repede. nu de alta, dar parca vad ca ma plictisesc si pe acolo si nu fac mare lucru, desi am observat ca se prinde ceva de mine. si ma bucur. macar atat...
 

pesimism

am impresia ca scriu dupa un anumit calapod. ca am o idee pe care o repet de o mie de ori. daca recitesc ce am scris, imi dau seama ca de cele mai multe ori ma repet. si nu e bine. bai, ce pesimist sunt :))