nu m-am putut abtine si azi mai scriu ceva desi stiu ca nu e vremea de stat si scris, ci de invatat.
niciodata pana acum nu m-am simtit mai incatusat. e ca o forta asa care ma face sa vreau sa evadez, care ma face sa vreau sa fac lucruri pe care pana acum nu le-am facut si pe care nu am de gand sa le fac vreodata, dar sunt asa momente in care parca uit ca pe lumea aceasta mai sunt si alte lucruri de care trebuie sa tin cont. asa o sete de a face ceva si nu pot. e foarte frustrant pentru ca stiu ce vreau, dar nu vreau sa recunosc ca pana acum am fost dezamgit si ca probabil cea mai mare calitate a omului, libertatea imi este ingradita. sau cel putin asa simt eu. ma simt captiv. am ajuns sa cred ca sufar de claustrofobie.
e ciudata libertatea asta. e cred, singura mare calitate ce mi-a mai ramas si nu e un drept, ci o obligatie sa ma asigur ca pot face ce vreau, ca ma pot bucura de aceasta libertate in adevaratul sens al cuvantului. ma bucur de ea, dar nu pe deplin si cred ca de aici apare aceasta mica frustrare.
trebuie sa spun ca nu ma lipseste nimeni de acest privilegiu. am parinti care ma lasa liber si care au incredere in deciziile mele. sper sa fie bine. nu sper, simt ca va fi bine, dar ... ma rog. nu stiu. alta chestie care imi ingradeste aceasta libertate e aceasta nestiinta. nu mai stiu nimic. am uitat sa stiu ceva cum ar veni. cred ca e cam prea multa presiune asupra mea. poate ca asta e, dar nu stiu nici asta sigur. oricum o sa reiau subiectul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu