Varsta inocentei de Edith Wharton.

cartea este recompensata cu premiul Pulitzer. dar nu cred ca asta este atat de important. daca ar trebui sa spun ceva despre romanul asta, o singura propozitie, as spune doar ca este un fel de Anna Karenina a americanilor. povestea este simpla. conteasa Ellen Olenska se intoarce in New Yorkul natal (unde a fost crescuta de matusa sa usor excentrica) dupa ce a fugit din Europa, de un sot pe care ea il considera abuziv, contele Olenski. New Yorkul este in plin sezon monden, iar venirea contesei nu face decat sa dea putina savoare. May, verisoara lui Ellen, casatoreste cu un tanar avocat, de familie buna si el, Newland Archer, care fara sa vrea se simte foarte atras de contesa. povestea de dragoste a celor doi este impresionanta, mai ales ca este si foarte bine prezentata, autoarea necanzand deloc intr-un sentimentalism ieftin. 

pe langa povestea de dragoste in sine, cartea face si potretul societatii newyorkeze de la sfarsitul secolului a lnouasprezecelea. barfele si mondenitatile sunt prezente la tot pasul, iar codul bunelor maniere, imbogatit, este si el prezentat. personajele jongleaza intre ceea ce simt si ceea ce se cuvine sa faca. deseori apare si ironia subtila a autoarei cu privire la cutumele americane. lumea aristocratica este lumea in care verbul a se cuveni este cel de-al doilea Dumnezeu.

pentru a se contura si mai bine fresca sociala, autoarea isi poarta personajele pe la diverse receptii si baluri, iar apoi prin casele diferitelor persoane de vita aleasa. Olenska si Newland se intalnesc, deci pe la diverse evenimente mondene, fiind mereu nevoiti sa vorbeasca in spiritului supremului a se cuveni. retinerea personajelor este si ea demna de a fi scoasa in evidenta. observam totusi o societate pregatita pentru capitalismul feroce al secolului urmator. printre familiile cu adevarat de vita nobila se mai strecoara si oamenii cu bani, oameni care si-au cumparat practic locul. fenomenul cumpararii pozitiei va aparea si mai tarziu in SUA. observam o aristocratie pe cale de moarte, tributara unor cutume pe care nu le mai intelege si pe care nu le mai poate accepta, dar pe care se incapataneaza sa le pastreze in virtutea unei traditii ce le lipseste. 

caracterele prezentate sunt foarte vii si mai ales ridica probleme pe care le intalnim si la oamenii zilelor noastre, intrebari pe care nu foarte multi vor sa le raspunda si pe care si mai putini le pot pune si raspunde cu sinceritate. oare este nevoie sa imi controlez spiritul pentru ca asa se cuvine? oare sunt diferit? in ce sens? este nevoie sa arat ca sunt diferit sau libertatea aceasta nu o pot avea? oare faptul ca sunt diferit nu este ostentaiv si lipsit de bun gust, dar si de fundament? personajele, care se cunosc cu adevarat foarte bine si care isi cunosc limitele, desi mature se confrunta cu astfel de probleme din cauza ostentativei dorintei de face parte din ceva si care vor sa isi creeze o traditie.

Varsta inocentei este o carte pentru tineri, o carte pentru cei care daca vor pot intelege lumea in care traiesc, dar si riscurile pe care si le asuma atunci cand hotarasc ca fac parte dintr-o societate sau dintr-un grup, dar si necesitatea de a te regasi intr-un astfel de organism social. frumusetea cartii se manifesta mai ales prin faptul ca ridica probleme pe care le intalnim si astazi si mai ales pentru ca poate forma caractere puternice si vii, daca cititorii receptioneaza mesajul cartii cum trebuie. 

( imaginea prezentata este din filmul cu acelasi nume din 1993)

:)