pentru ca am inceput sa vorbesc despre filmele bune de anul acesta, nu trebuie sa uit si "Juno". catalogata drept comedie, "Juno" este mai mult o drama. sau o comedie neagra in orice caz, dar nu incadrarea intr-un anumit gen este importanta in cazul de fata.
Juno este o adolescenta de 16 ani care ramane insarcinata cu un coleg de scoala. ceea ce trebuie spus este ca acest Bleeker nu este cel mai frumos sau cel mai popular baiat din liceu, ci unul normal eliminand astfel cliseul atat de des folosit in filmele cu adolescenti. cum nu poate creste singura copilul Juno se hotaraste sa il dea spre adoptie unui cuplu, care la prima vedere pare perfect, dar care ascunde mari deficiente, cei doi pastrand refulari si frustrari vechi.
ceea ce te face sa te uiti la Juno este scenariu foarte original. nu apar clisee de nici un fel, iar Juno desi urmeaza sa aiba un copil isi duce viata in continuare cat de poate de normal in ciuda barfelor care exista despre ea si Bleeker. intreaga problema este tratata cu seriozitate, dar cu maxima detasare ceea ce face filmul cat se poate de verosimil.
Juno va naste si va da copilul spre adoptie dupa cum stabilise initial. nu intalnim scena cliseica in care ea tine pentru prima data copilul in brate si incepe sa planga pentru ca ii sunt rascolite sentimentele si asa afla cat de mult iubeste faptura aceea mica pe care a pastrat-o in pantece atata timp. nu! de atlfel aceasta este un mare atu al filmului, lipsa tuturor cliseelor de gen care invadasera filmele ce tratau acelasi subiect. Juno nici nu vrea sa vada copilul tocmai pentru ca vrea sa se detaseze de el, dar asta nu din egoism si indiferenta, ci din iubire (iubire nu neaparat materna, ci mai mult fata de aproape). copilul va fi adoptat de Vannesa (sotia din cuplul amintit, la finalul filmului destramat) si va creste cu tot ce are nevoie.
"Juno" a fost nominalizat la Oscar in 2008, dar a castigat doar la categoria cel mai bun scenariu original.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu