eu nu prea mai citesc

am ajuns cu mare regret sa spun ca nu prea mai citesc. si nu stiu de ce. daca stau bine sa ma gandsc nu cred ca este vorba de venirea bacului care si asa nu ma pasioneaza prea tare. nu pot sa imi dau seama de ce nu mai citesc atat de mult cum o faceam inainte. timp imi pot face nu de asta este vorba. ce-i drept nu am prea mai gasit carti care sa ma faca sa le citesc cu sufletul la gura. nu stiu daca este vina mea sau este vina scriitorilor care insista cu anumite clisee ce ma scot din minti. eu nu citesc autori romani. nu ii cunosc, nu am auzit niciodata de ei si cu greu pot spune ca as cumpara o carte scrisa de ei. eu nu cumpar carti in general. le imprumut de la biblioteca, iar cartile care cu adevarat imi spun ceva le achizitionez. nu de alta, dar prefer sa las la o parte ceea ce nu mi-a placut. incerc sa nu ma las afectat sau influentat de ele. nu cred ca am gusturi prea ...nu stiu. imi lipsesc cuvinte, iar asta este din cauza ca nu citesc. sau daca citesc, citesc putin. o singura carte pe care am citit-o de la inceputul anului mi-a spus ceva. Sinuciderea fecioarelor de Jeffrey Eugenides. o carte bunicica si spun bunicica pentru ca vorbeste despre maturizare, iar eu cred ca subiectul este mai mult decat fumat si exploatat de literatura americana si nu numai. oricum a fost ceva bunicel. probabil cea mai buna carte din cele cinci pe care le-am citit de la inceputul anului. acum citesc A treisprezecea poveste de Diane Settlerfield. o carte la randul ei bunicica despre care mai mult ca sigur ca voi scrie atunci cand o voi tremina si sper ca asta se va intampla cat mai repede. si asa nu am mai scris nicio recenzie pentru vreo carte pe care am citit-o. poate o sa am noroc si o sa imi revina pofta de lectura. mai ales ca am mai luat de la biblioteca o carte despre Rasputin care este personajul istoric care m-a fascinat mereu.