nu stiu cum dar am ajuns sa ma gandesc intr-una din zilele astea la sacrificiu. la orice tip de sacrificiu si mi-am dat seama ca eu nu prea stiu ce este ala un sacrificiu pentru ca nu am facut niciodata unul sau poate ca nu am realizat cand am facut unul, desi imi este foarte greu sa cred ca am facut unul si nu mi-am dat seama mai ales ca sunt de parere ca atunci cand faci un sacrificiu, indiferent din ce motive il faci, este ceva destul de neplacut pentru ca reprezinta un efort. eforturi am facut, dar niciodata nu pot spune ca am facut vreun sacrificiu. probabil ca asta ma face mai imatur in comparatie cu ceilalti, dar ma si bucur pentru ca nu am fost nevoit niciodata sa las ceva de la mine pentru binele cuiva. nu ca daca as face un bine, ar fi de rau, dar mai bine ca nu am facut.
adevarul este ca nici nu sunt foarte obisnuit sa las de la mine. cum eu nu am frati este foarte usor pentru mine sa nu impart nimic cu nimeni. acum ca am de gand sa mai schimb cate ceva la viata mea si mai ales sa mai las lumea sa ma cunoasca mai bine decat i-am lasat pana acum, am de gand sa fac si eu asa ceva.
nici nu prea stiu ce am vrut sa zic cu nebunia asta cu sacrificiul. am constatat ca nu prea mai sunt in stare sa mai scriu si sincer nici sa mai gandesc asa de bine cum o faceam inainte. sau poate ca este doar stresul de a incepe ceva nou care pana acum nu doar ca nu mi-a fost cunoscut, ci mi-a fost si foarte indiferent pentru ca nu ma gandeam decat generic la facultate. atat. acum fac si sacrificiul de a incepe ceva nou pentru ca pentru mine, orice schimbare mi se pare un sacrificiu foarte mare. mie nu imi plac schimbarile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu