idealul

citeam despre Mircea Nedelciu, un scriitor de care abia anul acesta am aflat, din cuprisul manualului de romana si sincer sa fiu, abia astept sa aflu ce a scris si mai ales cum a scris. si m-am apucat ca mai intai sa citesc si eu cate ceva despre viata lui, despre activitatea sa, macar asa sa imi fac si eu o parere despre ce fel de om era.  si am ajuns la un rand in care spunea ca un grup de studenti editeaza o revista. atat. si am inceput sa ma gandesc ce as spune eu daca as fi la facultate si un coleg sau mai multi mi-ar sugera asa ceva. in primul rand, as intreba ca un fiu al capitalismului salbatic ce sunt ce imi iese mie din toata afacerea asta, daca voi castiga ceva. in al doilea rand, as fi circumspect pentru ca m-as gandi cine ar citi si de ce as scrie si as publica asa ceva. apoi, daca stam sa ne gandim toti asa, atunci inseamna ca nu ajungem nicaieri. ca ne lasam toti fericiti in grija altora. in grija altora care au un ideal. un ideal. e foarte tare cand ai un ideal, ceva in care sa crezi. am ajuns la concluzia ca usoara tenta de ratare a majoritatii generatiei nostre este in cauzata de lipsa unui ideal, a ceva la care sa tinem, a unui proiect care sa ne tina ocupati si care sa ne puna mintea la contributie. catastrofal este faptul ca generatiei tanara nu ii lipseste nimic. nici mijloc, nici inteligenta, nici putere, nici dorinta. ne lipseste idealul. idealul.