pentru ca am foarte mult timp liber desi nu ar trebui, ma bate o stare de plictiseala teribila. dar teribila si pare ca pe zi ce trece se agraveaza in loc sa treaca cum ar fi normal. plictiseala asta este ca un viciu. din moment ce ai luat-o pe panta asta, este grav. nimic nu imi place si nimic nu ma face sa ies din starea asta, dar nimic. serialele ma plictisesc teribil. sa scriu pe blog sau pe mes la fel. nu stiu ce este cu mine in seara aceasta de am avut atat de multa rabdare ( !!!) de am scris atata. poate ca despre rabdare este vorba. poate ca nu am rabdare, desi ma indoi. oricum, de cateva zile este pe capul meu starea asta nenorocita, deci e nasol. foarte nasol. cred ca starea asta este cauzata si de scoala. nu stiu de ce, dar anul acesta mi se pare atat de booring si atat de enervant. ma streaza toata lumea cu bacul. bacul in sus, in jos si prin parti. nimeni nu stie nimic, si totusi, cred ca pentru a ma enerva pe mine, lumea intreaba de bac. cred ca, in sine, cuvantul le produce asa un tremur orgasmic pe care vor sa il experimenteze de cate ori au ocazia. si doamne, de cate ori au ocazia. de prea multe ori as spune. si asta imi sporeste plictiseala. plictiseala fata de toti, toate si nimic. si nimicuri. sunt atat de lictisit incat mi se pare ca aceasta caseta in care scriu acum, caseta de text de pe blogger este mai mare. si chiar cred ca cineva a marit-o pentru ca este chiar imensa in comparatie cu felul in care arata. si inca ma mai chinuie acest viciu al plictiselii. si totul sta in mana mea pentru ca orice viciu poate fi inlaturat cu putina rabdare si asta imi lipseste zilele astea cu desavarsire si nu stiu cand o voi capata din nou. as umple randuri de plictiseala si am impresia ca intr-adevar asta fac. asta fac. sper sa renunt la plictiseala. plictiseala este un punct de vedere si o alegere personala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu