85%

Cat de fericit/fericita esti?

Asta e intrebarea, nu vrajelile lu’ Hamlet. Astazi ma gandeam la asta si culmea! intr-un moment in care eu chiar eram foarte bine. Mi se intampla foarte des sa ma gandesc la nebunii din astea cand sunt sau cel putin am impresia ca sunt si eu fericit.

Si sa aplic intrebarea pentru mine.

sunt fericit in sensul ca lucrurile vazute din afara si jumatate din interior sunt bune. Sau chiar foarte bune. Nu am de ce sa ma plang. Nu am de ce, dar ma plang si nu doar pentru ca asa e trendy si pentru ca sunt roman si noi ne pricem cel mai bine la a ne plange de tot, toti si toate. Nu. E ciudat, dar am asa un sentiment ca nu e bine si ca nu mi-am gasit locul desi cine ma vede isi da seama ca locul meu este aproape peste tot si ca sunt genul de persoana care si in Babuinezia sau alta tara cu asa denumire, si-ar gasi un loc. Ma bucur ca sunt in stare sa imi gasesc mereu un loc, dar am asa. Nemultumitului i se ia darul. Pai ce dar sa mi se ia cand eu mai am cate ceva de care sa nu fiu multumit. La o adica sunt pentru ca in mare am ce vreau si tot nu sunt pentru ca nu neaparat ca nu am tot, ci pentru ca vreau ceva aparte si o sa gasesc si o sa imi iau, dar nu acum. Si eu vreau acum. Pentru ca eu nu am rabdare. Si e ciudat ca eu gasesc si am mereu cand vreau cate ceva. Eu mereu am. Mereu fac pentru mine.

sunt 85% fericit.