poate o sa sune aiurea sau nu stiu, dar pe mine unele povesti ma infiorau. acum ma refer la acele povesti pe care le asculti cand esti mic. la basme, desi nu sunt sinonime perfecte. pe mine ma infiorau. adica peste tot, balauri si babe care faceau numai rau. cel putin, baba cloanta sau cum se mai numeste ea, era ca un fel de Hannibal Lecter sau nebunia aia de Chucky ( asta ca sa fac o legatura cu postul anterior). te infiora. iar povestile fratilor Grimm erau si ele pline de sadism. nu cred ca am fost niciodata un fa al povestilor. nu cred ca am o poveste care sa ma fi influentat foarte mult. poate ca a fost un nenoroc....
dar mai exista un tip de povesti. povestile pe care le traim in fiecare zi, pe care le impartasim alora. poate ca acum vorbesc pentru ca sunt o persoana destul de matura si pentru ca in copilarie nu am avut o poveste preferata. dar am vazut ca in fiecare zi facem parte dintr-o poveste. in sine, viata e ca un fel de poveste. poate mai plina de sadism ca povestile lui Grimm, poate mai violenta, dar oricum este ceva care ne este mai aproape decat fictiunea, este ceva in care ne regasim mult mai mult. eu cred ca povestea noastra este mai interesanta. prefer tipul asta de poveste....
multumesc ca ai inspirat povestea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu