este atat de tragic ca imi place.
e aiurea ca sunt de acord cu asa ceva. poate este un alt argument prin care mi se arata ca sunt prostesc de prost. atat de prost incat pare deja prostesc. ati inteles voi despre ce este vorba. acum sa revin.
tragicul place.
mereu place si va placea intotdeauna. e ca un fel de placere masochista pe care o avem pentru ca desi negam ne place suferinta. in sinea noastra, ne hranim cu suferinta si nefericire si asta fara sa ne dam seama. este atat de adanc patruns in fiinta noastra acest sentiment incat nici nu mai suntem in stare sa il vedem sau sa ne dam seama ca exista.
recitesc.
mi se pare ca ceea ce am scris este asa....parca al unui om frustrat sau suparat pe viata si pe tot ce vede in jurul sau. nu este asa. sunt cat se poate de senin si de realist atunci cand spun asta. eu nu am acesta nebunie de a scrie ceea ce simt. nu. la mine este mai rau, eu scriu ceea ce cred, si acum spun cu mana pe inima ca oamenilor le place suferinta. este deja un mod de viata.
Un comentariu:
claudiu...nu ai nevoie de completari, te transformi in omul ala care merita un kinder pe zi :>:))
Trimiteți un comentariu