ce am preluat din cultura comunista

Am vazut astazi la Stirile PROTV un reportaj despre o familie care a plecat in lume sa urmeze traseul pe care l-a urmat si goeleta Speranta din Toate panzele sus! de Radu Tudoran, un roman pentru tineri ce s-a bucurat de foarte mare succes in perioada comunista. Mi-am dat seama ca desi atat de controversata si caracterizata ca fiind o perioada a falselor valori de foarte multi dintre intelectuali, aceasta epoca din istoria romanilor este cea in care au aparut cateva romane pentru tineret, literatura de consum, ce au intrat in cultura de masa a Romaniei, romane ce au si astazi un succes considerabil la public. Exemplele sunt destul de multe, dar cred ca cel mai s-au pastrat romanele Toate panzele sus! si Ciresarii. Personal, consider cele doua romane, doua carti foarte interesante ce ar trebui studiate la scoala, daca nu la liceu, cel putin la scoala generala, unde ar putea foarte bine sa inlocuiasca romanele fantasy pe care editurile romanesti le importa cu atat de multa pasiune, dar si computerul sau revistele pentru adolescenti care nu ajuta de nicio culoare copii de 13 ani. Eu le-am citit si le-am savurat la timpul lor si le-as recomanda ca lectura de vara pentru toata lumea.

Cel mai mult mi-au placut Ciresarii de Constantin Chirita, cinci volume pe care le-am citit in trei saptamani pentru ca erau atat de interesante si as indrazni sa spun si chiar foarte bine scrise. Cel mai mult mi-a placut cel de-al patrulea volum in care grupul de adolescenti erau in excursie la munte si unde au ramas sechestrati de un infractor, la o cabana in multi, pe o furtuna de zapada. O combinatie superba de roman de aventuri cu romanul politist si chiar si cu thrillerul. Toate panzele sus! a fost tot asa o lectura delicioasa.

Le recomand tuturor, dar as vrea sa spun altceva. Trebuia remarcat faptul ca avem o mostenire comunista chiar si in domeniul cultural si desi se vorbeste despre raul pe care monstrul socialist l-a facut culturii romanesti, avem si cateva exemple pozitive. Unii, mai mult ca sigur, se vor lega de valoarea literara inexistenta a cartilor. Da, este adevarat ca romanele acestea nu sunt capodopere ale literaturii, dar sunt in mod cert romane de referinta pe care foarte multa lume le recomanda si le considera carti ale copilariei si adolescentei. Poate ca o capodopera nu este atat de importanta in viata unui om dupa cum poate fi o carte ce a lasat urme adanci in dezvoltarea individuala, pentru ca multi dintre noi am mostenit acea naturalete, acel curaj si pofta de aventuri pe care Ciresarii o inspirau. Afirm cu tarie ca toate poeziile lui Eminescu, luceafarul, nu au avut o infleunta atat de mare asupra oamenilor asa cum au avut-o romanele despre care scris mai sus. Inca o data mai spun ca este important ce iti transmite ceea ce citesti, nu cum este scrisa, poate de aceea marea majoritate a cartilor pe care criticii le considera capodopere nu sunt atat de bine primite de public. 

Un lucru este clar. Mostenim de la comunism cateva carti cult, dar si filme, muzica si scenete de televiziune pe care le privim cu admiratie si ne aducem aminte de o perioada trista, oribila pentru unii, dar de la care am preluat lucruri pe care le privim astazi cu nostalgie.