aroganta de a citi o carte

ma gandeam zilele astea la toate cartile pe care le-am citit. au fost cateva sute si desi ar trebui, nu pot spune ca aceste carti spun ceva despre mine si despre pregatirea mea sau despre modul in care eu privesc lucrurile. daca ar fi sa spun in ce masura si cum m-au ajutat cartile nu as fi in stare. nu stiu de ce ma trezesc in aceasta imposibilitate. ma gandesc ca am asimilat practic tot ceea ce am citit si cum unui om ii este greu sa vorbeasca despre sine, asa imi este si mie greu sa vorbesc despre cartile pe care le-am citit. nu ca as fi epuizat stocul...dar am constatat ca in general, citesc beletristica. ma rog. eu vreau sa vorbesc despre altceva.

vreau sa vorbesc despre aroganta de a citi o carte. si despre snobism. desi nu cred ca e ceva rau in a fi arogant pentru ca citesti o carte. din punctul meu de vedere nu este nimic rau in a fi arogant ca citesti o carte, dar conteaza foarte mult si cum o citesti. si aici incep marile probleme si de aici se ajunge ca aroganta aceasta sa devina snobism. si e trist. e trist pentru snobi, dar amuzant pentru ceilalti pentru ca daca se spune ca pentru om cartea este cel mai bun prieten, pentru un snob sau un "poleit" cum il numesc eu, ajunge sa devina cel mai mare inamic. cartile sunt cele mai mari tradatoare daca nu le acorzi respectul pe care si-l cer. bineinteles, depinde si de carte, dar sa te fereasca Dumnezeu sa ajungi ca o carte sa te tradeze. aici cred eu ca s-a nascut ridicolul si penibilul.

cand citim o carte, pe care nu stim de ce o citim pentru ca lectura este intr-un fel ca religia, nu poti vorbi despre ea, ajungem sa traim diverse stari si cum dupa mai multe beri sau pahare un betiv se imbata, asa si un cititor ajunge sa se imbete. si betia de citire este grava pentru ca nici zeama de varza si nici alte leacuri babesti nu ajung sa te salveze. atunci apare ceea ce eu cred aroganta de a citi. pentru ca atunci omul are sentimentul ca prin lectura a capatat ceva care il deosebeste de restul oamenilor. iar adevarul asta este. e ceva in plus. oamenii sunt fiinte profund laudaroase care au neaparata nevoie de complimente. asa si cu acest cititor. ajungi sa crezi si sa te comporti cu oamenii din jurul tau cu o simpatie izvorata din necunoasterea celorlati. e ceva care se intampla foarte des. si e amuzant sa vezi astfel de oameni care nu sunt in stare sa disimuleze aceste sentimente sau sa nu se gandeasca la ele pentru ca daca nu te gandesti ele nu ies la suprafata. si aici tradeaza cartea. tradeaza pentru ca te poate arunca in penibil. cum? simplu. prin natura umana care citeste si percepe lucrurile diferit, iar atunci cand cineva ajunge sa citeasca, citeste in mod individualizat. si sa te tii. de aici incepe problema poleielii.

am vrut sa spun ca suntem aroganti cand citim. suntem. nu avem nevoie de motive, de altfel, noi niciodata nu avem nevoie de motive pentru ca suntem in stare sa ne descurcam fara ele ( sa le vedem acum si pe ele cum se descurca fara noi ). e un ceva care exista in fiecare dintre noi. ca o stare de spirit. ca un sentiment. ca o atitudine. si desi nu pare sa fie aroganta, alt cuvant care sa o defineasca mai bine, nu exista.