urmeaza

e interesant ca de fiecare data cand ma gandesc la ceea ce voi face, la ceea ce voi deveni, intr-un cuvant la viitor nu ma vad acompaniat de foarte multe persoane pe care acum le cunosc. sau care imi sunt in preajma. adica exista, bineinteles, oameni care sa stea langa mine in poza asta pe care o am despre ceea ce voi facem darsunt foarte putine. foarte putine si tocmai pentru ca sunt atat de putine ajung sa ma intreb de ce? si ma enerveaza la culme cand imi pun intrebari pentru ca eu am prostul obicei de a raspunde. si cand imi raspund...uite ca la faze dastea nu vreau sa ajung. ( am ajuns sa scriu asa cum vreau, avangardist, sa nu tin cont de gramatica sau de punctuatie si ortografie). alta e problema. si nu cred ca e problema. e foarte tare pe de o parte, nu de alta, dar imi dau seama ca sunt obisnuit sau ma gandesc sa incep multe lucruri. am capacitatea de a ma adapta la noi inceputuri. asta imi place la mine. astea eu unul din lucrurile care imi plac la mine. ma rog. oricum... e tare, cred eu. si trist. tot eu cred. si tot eu cred ca e contradictoriu. si asta imi place.