nu stiu de ce, dar am impresia ca statul asta al nostru este asa... nu stiu cum, dar foarte aiurea. raman cateodata socat cum oamenii care pana ieri au fugit de comunism si care spun sus si tare ca din cauza comunismului s-au intamplat mii si mii de atrocitrati si a creat in ei frustrari ale caror efecte le vedem si astazi, acesti oameni sunt de acord cu metode comuniste. ma refer la alocatiile pe care trebuie sa le primim in functie de venitul parintilor. de legea conform careia cu cat ai mai mult cu atat trebuie sa platesti mai mult. nu stiu de ce, dar imi aduce aminte de o replica seaca din Desperate Housewives, cand Gabrielle spune ca se spune ca banii nu pot cumpara orice, pentru ca saracii sa nu sara in capul bogatilor. nu stiu, dar mie masurile astea mi se par comuniste. in orice caz, nu se vor adopta, de asta stiu sigur, dar ma gandeam cum se face ca lumea inca mai gandeste asa ceva. si imi aduc aminte de o melodie a Adei Milea (melodie pe care o postez mai jos). asa este. Ceausescu nu a murit. el traieste in mentalitatea noastra, iar cand spun Ceausescu ma gandeasc la comunism in sine pentru ca unul din simbolurile comunismului este Ceausescu. este trist ca nu suntem in stare sa lasam trecutul in trecut. oare cum sa ne dezvoltam ca societate cand inca mai tindem spre tipul de societate care s-a dovedit a fi nociv. pacat ca nu ne gandim sa preluam modelul interbelic. aia cred ca era o perioda in care merita sa traiesti in Romania si sa locuiesti in Bucuresti.
Asculta mai multe audio Muzica
( m-am apucat sa citesc In cautarea timpului pierdut de Marcel Proust. cartea asta are foarte mare legatura cu ceea ce am scris ieri, cu ideea de ieri)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu