pana la urma e certitudine.

am 19 ani si nu stiu cum se face dar am impresia ca pe mine nimic nu ma poate darama. si cand spun nimic, ma gandesc si stiu sigur ca nimic. am un sistem imunitar super bun. oameni, lucruri, zile. e ceva care ma cam sperie, dar atat. am impresia pana si in cele mai proaste zile ale mele ca pot face orice. si chiar pot face orice si chiar fac orice. am capacitatea asta de ma ridica in picioare si de a simula. ma simt bine, nu-i nimic. ha. ha. funny. nu stiu cum am facut. am capacitatea asta si ma admir. imi place. e unul din putinele lucruri pe care le apreciez la mine. spuneam undeva mai jos ca eu cand n-am probleme imi fac. asa si acum. eu cand am parte de rau, imi fac bine. sunt cameleonic la faza asta. si ma bucur. si e si plicticos intr-o oarecare masura. nimic sa nu ma mai surprinda... adica ma mai surprinde cate ceva, dar nu asa... iesit din comun de tare. nimic. pare boring si chiar e... si daca e ceva. ca nu e. imi da asa sentimentul ala ca fac premonitii. e tare. cum spuneam cuiva. orice cunosc depinde de mine. e asa simplu. poate de aia am eu asa noroc. ma deranjeaza ca la inceput am pus ca am impresia. oare de ce? pana la urma e certitudine.