supleantul

am terminat de citit Supleantul de Petru Popescu, carte pe care am cumparat-o de la targul acela de carte de la Sala Dalles (cred ca asa se scrie) un targ in adevaratul sens al cuvantului pentru ca am gasit carti foarte ieftine. ok. revenind la carte. am cumparat-o si am vrut sa o citesc si pentru ca diriga ne-a zis ca e foarte interesanta. bine, a laudat cartea mai mult, dar eu as numi-o doar interesanta.

cand m-am apucat sa citesc mi-am dat seama ca nu stiu daca citesc un roman de fictiune sau daca sunt memorii. e o combinatie, foarte interesanta si foarte reusita, de fictiune si nonfictiune, un amalgam  de personaje foarte bine creionate. eu am citit cartea pentru ca am fost si trebuie sa spun ca sunt foarte interesant de perioada comunista. ea s-a sfarsit cu putin inainte sa ma nasc eu, dar pare asa, din alta vreme.

vedem in roman o lume aparte. daca de cele mai multe ori lumea spune ca erau aproape torturati de comunisti, am vazut acolo o lume cu lipsuri de cele mai multe ori materiale, dar si intelectuale cum este cazul sotilor Ceausescu, dar am vazut ca oamenii supravietuiam si carpeau acea existenta. am vazut ca profitau de fiecare amanunt si mai mult, am vazut ca frustrare exista, dar viata mergea inainte si ca un omagiu adus vietii se faceau improvizatii. oamenii aceia stiau sa traiasca si au trait. eu am avut impresia ca in perioada comunista nu faceau decat sa lase timpul sa treaca pe langa ei. si a fost superb sa vad ca si atunci romanul, tot roman era.

trecand la EL si EA, trebuie sa spun ca sunt creioanti foarte bine si realistic, desi se cam insista pe lipsa lor de bun simt, dar si de cultura. sunt personaje comice in roman, sunt oameni de la tara ajunsi la oras. e o incantare sa citesti paginile in care apar ei. sa o vezi pe ea cum vrea sa interzica filmele cu poc poc si pe el care o atentioneaza cu privire la existenta unor microfoane in niste papagali. e trist. e tragi-comic mai bine zis.

si apoi Zoe. despre ea scriitorul zice

In fine, eroinei cartii, sumbra printesa Diana a comunismului, ii multumesc postum, cu adanca gratitudine. Supleantul este o carte pe care ar fi citit-o zambind.

eu cred ca nu ar fi citit-o zambind. cred ca ar fi suferit pentru ca daca iubirea ei pentru el, era la fel de mare ca in roman, fuga lui a distrus-o. nu cred ca ar fi citit-o zambind pentru ca Zoe a fost o victima. a trait sa isi vada parintii executati, apoi sa ii vada terfeliti. ea nu a inteles in mod sigur prin ceea ce a trecut tara. si daca a inteles, nu a vrut sa inteleaga. dragostea pentru parinti ar fi fost mai mare decat cea pentru tara. zbuciumul ei e singular in cultura romana.