posibilitatea de a gresi

...pentru ca pana la urma greseala ramane ceva rau, nu-i asa? adica ar trebui sa invatam din greselile noastre, nu? dar atunci ar insemna ca greselile sunt bune, dar eu cred ca greseala ramane rea. asa suntem invatati de mici cand dam lucrari si facem greseli luam note mici. cand gresim suntem pedepsiti, chiar si adulti fiind, cand facem pacate, gresum si vom fi pedepsiti. si asa am ajuns eu sa cred ca greseala este, in general, de rau. si este de rau. si poate fi de foarte rau daca nu primim o a doua sansa. sunt rau la faza asta. eu nu prea cred in a doua sansa. situatiile in care cineva merita o a doua sansa sunt cu steluta. adica exceptii. si aici vine problema mea, daca exista posibilitatea de gresi. si cand gresim cerem iertare. si uneori asta nu este de ajuns pentru ca desi ai primit iertarea, in mintea ta si in constiinta ta sau in viata ta, tot ramane senzatia greselii. pentru ca daca ai fost iertat, nu conteaza sau poate conteaza pentru eliberarea ta spirituala. sau pentru a face bine persoanei care te iarta. dar in mintea ta, urma a ceea ce a fost va ramane mereu. si de aia ne inspaimanta atat de rau greseala. si de aia ma inspaimanta atat de rau greseala, dar imi dau seama ca eu pot sa fac ceva sa opresc sentimentul de vina. sa trec peste. este atat de ciudat cum o idee pentru un post poate veni asa din zbor fara sa aiba nimic cu viata mea de toate zilele. pana la urma pare si este cam simpla teorie, dar imi place atat de mult incat ajung sa il fac principiu. pentru ca posibilitatea de a gresi, este ca ciocolata calda. black cioco. dulce amaruie, esec si voluptate, esec si placere,